Acatistul Sfântului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului

11 Iunie

Troparul Sfântului Luca Doctorul, glasul al 5-lea:

Pe lauda doctorilor şi mândria Simferopolului, pe alesul ierarh al lui Hristos şi ocrotitorul Mănăstirii Dovra, pe Sfinţitul Luca Doctorul să-l lăudăm cu imnuri duhovniceşti şi cu sfinte cântări, că izvorăşte din belşug darurile vindecărilor.

Condacul 1

Veniţi, iubitorilor de sfinţi, cu căldură să-l lăudăm pe păstorul cel de Dumnezeu luminat al Simferopolului şi doctorul preaales; că, în Rusia vieţuind ca un înger, numele cel dumnezeiesc al lui Hristos a mărturisit; pentru care strigăm: Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Icosul 1

Înger te-ai arătat, părinte, în vremurile din urmă, între oamenii necăjiţi: că viaţă îndumnezeită ducând pe pământ, Sfinte Ierarhe Luca, dreptar te-ai făcut cu adevărat clerului şi mirenilor, pentru care strigăm ţie unele ca acestea:
   Bucură-te, cel cu care se laudă toată Rusia;
   Bucură-te, vas al cucerniciei;
   Bucură-te, dreptar al păstoririi oamenilor;
   Bucură-te, că pe Hristos bărbăteşte L-ai mărturisit;
   Bucură-te, că vindeci neputinţele muritorilor;
   Bucură-te, că legiuita căsnicie ai iubit;
   Bucură-te, că odraslele ţi le-ai luminat;
   Bucură-te, laudă sfinţită a credincioşilor;
   Bucură-te, podoaba cinstiţilor episcopi;
   Bucură-te, carte a cereştilor obiceiuri;
   Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 2-lea

Moaştele sfinţilor din Kiev văzând, desfătările lumeşti ai urât, şi către stadia credinţei îndreptându-te, Sfinte Luca, neabătut, cu bucurie strigai, prealăudate, cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Amândouă cunoaşterile având, pe cea lumească şi pe cea dumnezeiască, întunericul celor fără de Dumnezeu l-ai risipit, şi cu meşteşugul doctorilor îndeletnicindu-te, Sfinte Luca, cu ajutorul harului în nenumărate rânduri ai vindecat neputinţele muritorilor, drept care strigăm ţie unele ca acestea:
   Bucură-te, scularea celor ce pătimesc;
   Bucură-te, îmbărbătarea celor ce se tânguiesc;
   Bucură-te, încetarea durerilor anevoie de vindecat;
   Bucură-te, ridicarea oamenilor bolnavi;
   Bucură-te, întărirea neclintită a celor cu frică de Dumnezeu;
   Bucură-te, turn neclătinat al binecredincioşilor creştini;
   Bucură-te, al doctorilor călăuzitor;
   Bucură-te, cel ce înaripezi inimile celor nedreptăţiţi;
   Bucură-te, cel ce rosteşti cuvintele înţelepciunii;
   Bucură-te, cel ce închizi gurile celor fără de Dumnezeu;
   Bucură-te, lăudător al Maicii Domnului;
   Bucură-te, cel ce îi dobori pe vrăjmaşii ei;
   Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 3-lea

Slava celor trecătoare şi nestatornice urând, ai îndrăgit nectarul înţelepciunii şi ca o albină iubitoare de osteneală ai cules, Sfinte Părinte Luca, mierea cunoştinţei dumnezeieşti, preacinstite, lui Hristos Domnului tău cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Acatistul Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești

10 ianuarie

Troparul Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești, glasul al 3-lea:

Povățuitor preaînțelept al călugărilor și înger pământesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, înfrânându-ți trupul cu nepătimirea și luminând inimile credincioșilor cu strălucirea virtuților tale. Pentru aceasta te-ai făcut locaș preacinstit al Sfântului Duh și în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale de la Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Condacul 1

Ca pe o vistierie a nevoințelor sihăstrești, te lăudăm pe tine, Cuvioase Părinte Antipa; ca cel ce te-ai învrednicit, prin harul lui Dumnezeu, a dobândi împlinirea virtuților și lucrarea rugăciunii celei curate, înstrăinându-te de patria și neamul tău. Pentru aceasta, într-un glas, cu bucurie îți cântăm: Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

Icosul 1

Din pruncie ai fost ales să fii sălaș al Duhului Sfânt, Care te-a întărit pururea în lucrarea faptelor bune și în râvna către viața cea pustnicească, plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta, noi, cei ce săvârșim cu dragoste sfântă pomenirea ta, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Cuvioase, zămislit în rugăciune;
Bucură-te, că a ta mamă te-a născut fără suspine;
Bucură-te, floare rară, pe plaiuri moldovenești;
Bucură-te, că ieșit-ai din satul Calapodești;
Bucură-te, mângâiere pentru bunii tăi părinți;
Bucură-te, că pruncia ți-a fost cale către sfinți;
Bucură-te, că Alexandru la botez ai fost numit;
Bucură-te, copil ager, luminat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că Domnul ți-a pus sufletu-n lumină;
Bucură-te, că de Duhul, toată inima ți-e plină;
Bucură-te, bunătate, și a ochilor lumină;
Bucură-te, pustnic mare al întinselor cuprinderi;
Bucură-te, făclierul simțitoarelor deprinderi;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

Condacul al 2-lea

Auzind cuvintele psalmistului care zice: „Arată-mi, Doamne, calea pe care trebuie să merg, că la Tine am ridicat sufletul meu”, ai plecat la Mănăstirea Neamț, unde ți-ai închinat viața slujind lui Hristos și ascultării necondiționate potrivit regulilor sfinte, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Dacă ai părăsit casa părintească și satul natal, ai intrat în obștea fraților și călugărilor din lavra Neamțului, unde ai căutat neîncetat să urmezi pravila Bisericii și să te înduhovnicești din viața părinților îmbunătățiți. Pentru aceasta, primește de la noi cântarea aceasta:
Bucură-te, că de tânăr ai plecat spre nevoință;
Bucură-te, că te mângâi din iubire și credință;
Bucură-te, că la Neamțu ai intrat în mănăstire;
Bucură-te, că Fecioara Maria ți-a fost ție ocrotire;
Bucură-te, că dorit-ai sfânta viață îngerească;
Bucură-te, că întru tine Domnul a vrut să locuiască;
Bucură-te, că virtutea ai avut-o ca arvună;
Bucură-te, că vrăjmașii n-au putut să te răpună;
Bucură-te, că în suflet ai purtat pe Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce cerul l-ai coborât pe pământ;
Bucură-te, că viața nu ți-a fost decât o cruce;
Bucură-te, și primește lauda pe care ți-o aducem;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

Condacul al 3-lea

După ani îndelungați petrecuți în smerenie și pocăință în obștea Mănăstirii Neamț, ai avut sfatul îmbunătățitului Părinte Dimitrie ca să pleci în Muntele Sfânt al Athonului. Iar acesta, dăruindu-ți binecuvântare, ai plecat să te nevoiești în Schitul Prodromu, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Puterea Celui Preaînalt pogorându-se peste tine, Părinte Antipa, ai împlinit cu osârdie poruncile Evangheliei lui Hristos, încât numele tău s-a făcut cunoscut între Părinții Athonului, pentru care lucru îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, bun Părinte, plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, că în suflet razele iubirii îți cresc;
Bucură-te, pustnic vrednic și înger înaripat;
Bucură-te, că viața ți-ai ferit-o de păcat;
Bucură-te, floare rară udată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că avut-ai viață sfântă pe pământ;
Bucură-te, piatră-aleasă și frumosul giuvaer;
Bucură-te, că din lacrimi ți-ai gătit cunună-n cer;
Bucură-te, trandafirul cu petalele-n lumină;
Bucură-te, că virtutea îmbrăcat-ai ca o haină;
Bucură-te, că pustia ți-a fost rai duhovnicesc;
Bucură-te, că în juru-ți flori mirositoare cresc;
Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

Condacul al 4-lea

Văzându-te pe tine vrăjmașul, de Dumnezeu purtătorule, Părinte, sporind în viața cea duhovnicească, îți pregătea mulțime de ispite ca să te piardă; însă, după puțin timp, s-a rușinat de statornicia ta în lucrarea virtuților, căci cântai lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

Condac 1: Glasul al 8-lea:

Apărătorule cel mai mare și Doamne, Biruitorul iadului, izbăvindu-ne de moartea cea veșnică, cele de laudă aducem Ție noi, robii Tăi și zidirea Ta. Ci, ca Unul ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăvește pe noi, care-Ți cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne!

Icos 1:

Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacu­ratului Tău nume, precum ai deschis auzul și limba celui surd și gângav de demult, ca să grăiesc și eu acestea:

Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;

Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoșilor;

Iisuse preadulce, slava patriarhilor;

Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;

Iisuse preaiubite, plinirea prorocilor;

Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;

Iisuse prealine, bucuria călugărilor;

Iisuse preamilostive, dulceața preoților;

Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;

Iisuse preadulce, bucuria cuvioșilor;

Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curați cu fecioria;

Iisuse cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoșilor;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 2:

Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte și, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei pe care îl ducea să-l îngroape, așa înviază și sufletul meu cel omorât cu păcatele, Iubitorule de oameni, și Te milostivește spre mine, care-ți cânt: Aliluia!

Icos 2:

Înțelesul cel greu de pătruns, căutând Filip să-l înțeleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dânsul: Atâta vreme ai fost cu Mine și n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine și Eu întru Tatăl? De aceea, Ție, Celui ce ești necuprins, cu frică Îți grăim:

Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;

Iisuse, Împăratul cel preaputernic;

Iisuse, Stăpânul cel îndelung-răbdător;

Iisuse, Mântuitorul cel preamilostiv;

Iisuse, Păzitorul meu cel preabun;

Iisuse, curățește păcatele mele;

Iisuse, ridică fărădelegile mele;

Iisuse, iartă nedreptățile mele;

Iisuse, Nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine;

Iisuse, Ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;

Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;

Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 3:

Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe apostolii Tăi, care ședeau în Ierusalim, îmbracă-mă și pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, și-mi dă să-Ți cânt cu dragoste: Aliluia!

Icos 3:

Iisuse, Cel ce ai mulțime de îndurări, Care ai chemat pe vameși și pe păcătoși și pe cei necredincioși, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca niște mir de mult preț, primește cântarea aceasta:

Iisuse, puterea cea nebiruită;

Iisuse, mila cea fără de sfârșit;

Iisuse, frumusețea cea prealuminată;

Iisuse, dragostea cea nebiruită;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;

Iisuse, miluiește-mă pe mine, păcătosul;

Iisuse, auzi-mă pe mine, cel zămislit întru fărădelegi;

Iisuse, curățește-mă pe mine, cel născut în păcate;

Iisuse, învață-mă pe mine, netrebnicul;

Iisuse, luminează-mă pe mine, întunecatul;

Iisuse, curățește-mă pe mine, întinatul;

Iisuse, scoate-mă pe mine, desfrânatul;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 4:

Vifor de gânduri îndoielnice având înăuntru, Petru se afunda; iar văzându-Te, Iisuse, fiind cu trup și umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat și, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!

Icos 4:

Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale și a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă; și chemându-l i-ai deschis ochii. Luminează cu mila Ta și ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce grăiesc:

Iisuse, ziditorul celor de sus;

Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;

Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;

Iisuse, înfrumusețătorul făpturilor;

Iisuse, mângâierea sufletului meu;

Iisuse, luminătorul minții mele;

Iisuse, veselia inimii mele;

Iisuse, sănătatea trupului meu;

Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;

Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;

Iisuse, izbăvește-mă de tot chinul;

Iisuse, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 5:

Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul Legii cu sângele cel izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, așa ne scoate și din lanțurile cu care șarpele ne-a împiedicat, prin patimile cele trupești, prin îndemnările spre desfrânare și prin trândăvia cea rea, pe cei care-ți cântăm: Aliluia!

Icos 5:

Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile și, cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ție cântare, grăind:

Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;

Iisuse, Fiul lui David;

Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;

Iisuse, Mielul cel nevinovat;

Iisuse, Păstorul cel prealuminat;

Iisuse, păzitorul prunciei mele;

Iisuse, îndreptătorul tinereților mele;

Iisuse, lauda bătrâneților mele;

Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;

Iisuse, viața mea de după moarte;

Iisuse, liniștea mea la judecata Ta;

Iisuse, dorirea mea, nu mă rușina pe mine atuncea;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 6:

Vestirea și graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat și cu oamenii ai viețuit, Cel ce ești neajuns, și durerile noastre le-ai ridicat, de unde, cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a-Ți cânta: Aliluia!

Icos 6:

Rsărit-a în lume lumina adevărului Tău și s-a izgonit înșelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii nerăbdând tăria Ta au căzut, iar noi dobândind mântuire, mulțumire Îți aducem, cântând așa:

Iisuse, adevărul cel ce izgonești înșelăciunea;

Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;

Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;

Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă;

Iisuse, pâinea vieții, satură-mă pe mine, cel flămând;

Iisuse, izvorul înțelepciunii, adapă-mă pe mine, cel însetat;

Iisuse, veșmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine, cel întinat;

Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine, nevrednicul;

Iisuse, dătătorul celor care cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;

Iisuse, Cel ce afli pe cei care Te caută, află și sufletul meu;

Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;

Iisuse, răscumpărătorul păcătoșilor, curățește fărădelegile mele;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 7:

Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, și ca un Dumnezeu din morți ai înviat și cu slavă la ceruri Te-ai înălțat și ne-ai ridicat pe noi, care-Ți cântăm: Aliluia!

Icos 7:

Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul; că din Fecioară, mai presus de fire, S-a întrupat și din mor­mânt a înviat, nestricând pecețile, și la apostoli prin ușile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea, minunându-ne, cu credință strigăm:

Iisuse, Cuvântul cel necuprins;

Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;

Iisuse, puterea cea neajunsă;

Iisuse, înțelepciunea cea mai presus de cuget;

Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;

Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;

Iisuse, împărăția cea nebiruită;

Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârșit;

Iisuse, tăria cea preaînaltă;

Iisuse, puterea cea veșnică;

Iisuse, Făcătorul meu, miluiește-mă;

Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 8:

Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deșartă și mintea spre cele dumnezeiești să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei care-I cântăm Lui: Aliluia!

Icos 8: