Acatistul Sfintei Muceniţe Hristina (Cristina)

Rugaciunile incepatoare, apoi:

Condacul 1

Mult pătimitoarei, prealăudatei muceniţe Cristina, celeia ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Icosul 1

Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necuraţilor zei, din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni,
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea ighemonică,
Bucură-te, că acesta, după purtarea de grija a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele “Cristina”,
Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie,
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe,
Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie,
Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire,
Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă,
Bucură-te, fecioară blândă şi curată,
Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te căci în credinţă erai nestrămutată,
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 2

Vrând tatăl său a o păzi de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea în palatul cel mai înalt, dându-i slugi nenumărate şi zeii de aur şi de argint, jertfe zilnice, neprihănita fecioară cânta Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Auzind tinerii cei de bun neam, despre a ta frumuseţe, voiau a te lua spre însoţire, însă tatăl tău le spunea tuturor că “nu te vei însoţi cu nimeni, ci în feciorie vei petrece spre a sluji zeilor toată viaţa, căci mult te-au iubit”, iar noi îţi cântăm unele că acestea:

Bucură-te, că părintele tău trupesc, prooroc a fost,
Bucură-te, că acesta voia să slujeşti zeilor celor neînsufleţiţi,
Bucură-te, că niciodată tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te închina lor,
Bucură-te, că privind de la fereastră la luminătorii cei cereşti ai cunoscut pe Ziditorul,
Bucură-te, că rugându-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia să ţi se descopere,
Bucură-te, că petrecând în post şi rugăciune, Domnul ţi-a trimis pe îngerul Său,
Bucură-te, că îngerul te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci,
Bucură-te, că “Mireasa a lui Christos” te-a numit,
Bucură-te, că tainele credinţei ţi-a desluşit,
Bucură-te, că pentru dragostea Sfintei Treimi de trei muncitori ţi-a prevestit că vei fi muncită,
Bucură-te, ceea ce cu pâine cerească de înger ai fost hrănită,
Bucură-te, că sufleteşte şi trupeşte te-ai simţit întărită,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 3

Umplându-te de râvna dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsufleţiţi şi aruncându-i pe fereastră, ţi-ai curăţat odaia spre a te putea închina Ziditorului şi a-I cânta: Aliluia!

Icosul 3

Venind tatăl tău să te cerceteze şi să se închine zeilor săi şi aflând cele săvârşite de tine, s-a umplut de mânie ucigând cu sabia toate slugile, iar pe tine a început a te bate peste obraz, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, că lovindu-te peste obraz ai mărturisit pe Adevăratul Dumnezeu,
Bucură-te, că pe idolii cei de aur şi argint i-ai numit diavoli,
Bucură-te, că tatăl tău mai tare s-a umplut de mânie,
Bucură-te, că a poruncit să fi bătută fără cruţare,
Bucură-te, că apoi în temniţă te-a aruncat,
Bucură-te, că înştiinţându-se despre această maica ta la tine a alergat,
Bucură-te, că prin vorbe bune încerca a te momi,
Bucură-te, că acesteia i-ai spus să nu te mai numească fiică a sa,
Bucură-te, că fiică şi închinătoare a Tatălui Ceresc te-ai numit,
Bucură-te, că maica ta mult s-a mâhnit,
Bucură-te, că această nici prin plângere, nici prin momele nimic n-a sporit,
Bucură-te, căci credinţa ta era nestrămutată,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 4

Scoţându-te a doua zi la judecată, ighemonul Urban, uitând dragostea cea firească către fiica sa, voia să te judece şi să te muncească că pe o străină şi făcătoare de rele, iară mulţimea adunată la privelişte minunându-se de frumuseţea ta zicea: ,,Dumnezeule al roabei tale, Cristina, ajută-i ei, căci la Tine a alergat”. Iar noi împreună cu muceniţa cântăm: Aliluia!

Icosul 4

Stând mieluşeaua lui Christos înaintea lui Urban, acesta căuta să o înduplece spre închinare la idoli, însă nesporind ci mai rău mâniindu-se a poruncit să fie dată spre muncire, pentru care îţi aducem laude zicând:

Bucură-te, cea tare în credinţă că un diamant,
Bucură-te, că fiinţa întreagă Domnului ţi-ai închinat,
Bucură-te, că de stâlp au poruncit să fi legată,
Bucură-te, căci cu fiare ascuţite ai fost zdrobită,
Bucură-te, că bucăţi de carne din trupul tău cădeau,
Bucură-te, că spre Mirele Christos, privirile pline de rugăciune îţi ridicai,
Bucură-te, că dezlegându-te de stâlp, ai luat o bucată de carne şi i-ai aruncat-o lui Urban în obraz,
Bucură-te, că acesta de şi o mai aprigă mânie s-a aprins,
Bucură-te, că ulei încins pe tine au turnat,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 5

Învârtind roata deasupra focului, cu neputinţă este nouă a descrie pătimirile tale, vitează muceniţă, dar Bunul Dumnezeu te ţinea în viaţă întărindu-te în chinuri spre slava numelui Său şi spre ruşinarea păgânilor, iar noi împreună cu tine cântăm: Aliluia!

Icosul 5

Fără de veste, ieşind din foc o văpaie, a ars că la o mie de păgâni ce erau împrejur, iar muceniţa întărită fiind de îngerii ce o înconjurau nevăzuţi de ochii mulţimii se veselea şi mai mult cu duhul în aprigile munci, pentru care şi noi îţi aducem laude, zicând:

Bucură-te, nebiruită răbdătoare de chinuri,
Bucură-te, că răbdarea ta pe muncitori îi nimicea,
Bucură-te, că îngerii în juru-ţi stăteau şi te întăreau,
Bucură-te, că nemaiştiind cum să te mai muncească, te-au aruncat din nou în temniţă,
Bucură-te, că un înger trimis de Dumnezeu, de răni te-a tămăduit,
Bucură-te, căci cu hrană cerească din nou ai fost hrănită,
Bucură-te, că asemeni lui Christos, bătăi peste obraz ai primit,
Bucură-te, că prin chinuri nenumărate cu El te-ai unit,
Bucură-te, că luminoasă ţi-ai adus crucea pe Golgota suferinţei,
Bucură-te, că niciodată n-ai slăbit cu cugetul,
Bucură-te, că uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi ai biruit,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 6

Neştiind tatăl tău cărei munci să te mai supună, a poruncit să fi aruncată în mare. Atunci, slujitorii, luând o corabie, te-au dus în largul mării, unde ţi-au legat o piatră mare de gât şi te-au aruncat în apă, nădăjduind că aşa vor sfârşi cu tine, iar tu cântai Celui ce te-a întărit în chinuri: Aliluia!

Icosul 6

Trimis a fost îngerul Domnului spre a te purta pe deasupra apei că pe uscat şi plină de bucurie fiind, ai socotit această că pe o sfântă baie a botezului tău, căci nor luminos umbrindu-te, ai auzit glas dumnezeiesc deasupra ta şi pe Însuşi Christos L-ai văzut, pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, că prin această muncă dorinţa de a fi botezată ţi-a fost împlinită,
Bucură-te, că înger dumnezeiesc te purta pe deasupra apei,
Bucură-te, căci cuvinte de întărire de la Însuşi Christos, Mirele tău, ai primit,
Bucură-te, că Acesta faţă către faţă ţi-a vorbit,
Bucură-te, că de mare dar te-ai învrednicit,
Bucură-te, căci cununa muceniciei mai repede voiai s-o iei,
Bucură-te, că numai spre cereasca împărăţie priveai,
Bucură-te, că toate cele trecătoare le-ai socotit gunoaie,
Bucură-te, că pentru Christos toate cu bucurie le răbdai,
Bucură-te, că şi alte munci mai grabnic voiai a le primi,
Bucură-te, că de la a ta dorinţă nimic nu te putea clinti,
Bucură-te, albină plină de mierea faptelor bune,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 7

Ieşind la uscat şi înfăţisându-te înaintea tatălui tău, acesta s-a înspăimântat, dar n-a vrut să recunoască minunile lui Dumnezeu, ci pe toate le socotea vrăji, fapt pentru care te-a aruncat din nou în temniţă, voind a te scoate a doua zi spre tăiere, iară tu cântai cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Neputându-şi împlini gândul, tatăl tău, fiind el însuşi tăiat peste noapte de secera morţii a venit la conducerea cetăţii alt ighemon pe nume Dion, care scoţându-te la judecată încerca prin înşelăciune a te întoarce de la gândul cel bun, dar neizbutind a început a te munci, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că Dion ighemonul încerca a te îndupleca spre închinarea zeului Apolon,
Bucură-te, căci cu nimic nu te-a putut clinti,
Bucură-te, căci a început a te bate fără milă,
Bucură-te, că strujită cu unghii de fier şi arsă din nou ai fost,
Bucură-te, că încingând o tigaie de fier au poruncit să fi aruncată într-nsa,
Bucură-te, că ulei încins au poruncit să toarne peste tine,
Bucură-te, căci după toate acestea statornică ai rămas în credinţă,
Bucură-te, că zeul Apolon a fost sfărâmat prin rugăciunea ta,
Bucură-te, că idolul căzând la pământ, a căzut şi slujitorul său Dion, zăcând mort,
Bucură-te, că împreună cu idolul s-a surpat şi capiştea,
Bucură-te, că din nou ai fost aruncată în temniţă,
Bucură-te, trandafir prin răni pururi înflorit,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 8

Pătimirile tale nu au fost fără roade, deoarece poporul văzând nenumăratele minuni săvârşite cu tine, au crezut în Christos că la trei mii de suflete slăvindu-L şi cântându-I cu tine: Aliluia!

Icosul 8

Venind la stăpânire un alt ighemon plin de veninul răutăţii, pe nume Iulian, te-a scos din nou în privelişte, pregătindu-ţi nenumărate munci, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că ighemonul a poruncit să ardă un cuptor vreme de 3 zile,
Bucură-te, că în acesta te-a aruncat pe tine,
Bucură-te, că apoi a stat închis 5 zile,
Bucură-te, că în cuptor fiind, aduceai slavă lui Dumnezeu, precum tinerii în Babilon oarecând,
Bucură-te, că îngerii erau cu tine răcorind cuptorul,
Bucură-te, că acolo petreceai că într-o cămară de mult preţ,
Bucură-te, că deschizind cuptorul după 5 zile, nevătămată te-au aflat,
Bucură-te, că toate acestea păgânii vrăji le-au socotit,
Bucură-te, că cei ce crezuseră în tine, lui Dumnezeu îi aduceau slavă,
Bucură-te, că nesocotitul Iulian mai rău s-a înfuriat,
Bucură-te, că alte chinuri se muncea să-ţi găsească,
Bucură-te, că orbit de răutate fiind nu putea cunoaşte minunile lui Dumnezeu,,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 9

Chemând păgânul pe toţi vrăjitorii şi fermecătorii care ştiau să farmece şerpii, le-a poruncit acestora să adune mulţime de şerpi, vipere şi scorpii şi să le dea drumul asupra muceniţei că să o omoare, prin muşcăturile lor otrăvitoare. Dar mieluşeaua lui Christos rămâne neînfricată şi cântă bucurându-se: Aliluia!

Icosul 9

Adunându-se mulţime de târâtoare se încolăceau împrejurul trupului muceniţei, dar nici una n-a muşcat-o pe dânsa, ci din porunca lui Dumnezeu s-au întors asupra fermecătorului ce le întărâta asupra sfintei. Deci pentru atâta credinţă a minunatei fecioare şi noi îi cântăm:

Bucură-te, că mulţimea şerpilor nu te-a spăimântat,
Bucură-te, că şi de data asta putere de la Domnul ai luat,
Bucură-te, că încolăcindu-se împrejurul tău nu te-au vătămat,
Bucură-te, că asupra fermecătorului s-au năpustit,
Bucură-te, că prin muşcăturile lor otrăvitoare pe loc l-au omorât,
Bucură-te, că fiindu-ţi milă de cei ce te înconjurau, ai poruncit tuturor şerpilor, că în numele lui Iisus Hristos să se retragă în locurile lor fără a vătăma pe cineva,
Bucură-te, că acestea ţi-au ascultat porunca întocmai,
Bucură-te, că făcând rugăciune pe fermecător l-ai înviat,
Bucură-te, că acesta s-a încreştinat,
Bucură-te, că mulţimea văzând minunile s-au întărit şi mai mult în credinţa,
Bucură-te, că mulţi s-au adăugat celor ce crezuseră în Christos,
Bucură-te, că pe toţi îi învăţai tainele credinţei cu glas duios,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 10

Văzând ighemonul minunile săvârşite de tine, mai tare s-a umplut de mânie asupra ta şi a poruncit să şi se taie feciorelnicul piept din a cărui răni a curs lapte în loc de sânge, iar poporul văzând una că această cânta: Aliluia!

Icosul 10

Neştiind păgânul la ce muncă să te mai supună a poruncit să ţi se taie limba, însă prin darul lui Dumnezeu, chiar după tăierea limbii vorbeai bine mărturisind adevărata credinţă pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că nici tăierea limbii nu te-a oprit de la mărturisire,
Bucură-te, că apucând mădularul cel tăiat l-au aruncat în obrazul ighemonului,
Bucură-te, că păgânul pe dată a orbit,
Bucură-te, că văzându-te înfruntat şi ruşinat de tine, mai rău se tulbura,
Bucură-te, că neştiind ce să-ţi mai facă, a poruncit să te dea la moarte,
Bucură-te, că auzind această de nespusă bucurie te-ai umplut,
Bucură-te, că dorinţa de a te număra în ceata muceniţelor, acum o simţeai aproape de înfăptuire,
Bucură-te, că împunsă fiind cu fiare ascuţite sfântul tău suflet Domnului l-ai dat,
Bucură-te, că sufletul tău de îngeri pe braţe a fost purtat,
Bucură-te, că cetele muceniceşti cu bucurie te-au întâmpinat,
Bucură-te, că veselie mare s-a făcut în cer şi pe pământ,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 11

Împlinindu-se astfel proorocia că de la trei ighemoni vei pătimi până vei fi slobozită, din temniţa trupului celui stricăcios, pentru numele Dumnezeului Celui în Treime închinat, căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul 11

Văzându-te mulţimile adunate la pătimirile tale, te slaveau pentru nenumăratele osteneli crezând în Christos, Cel Ce ţi-a dat putere a trece prin toate cântând unele că acestea:

Bucură-te, frumoasă fecioară,
Bucură-te, tânără cu suflet bărbătesc,
Bucură-te, crinule răsărit între mărăcini,
Bucură-te, că bogăţiile lumii le-ai socotit gunoaie,
Bucură-te, că pentru dragostea lui Christos pe toate le-ai defăimat,
Bucură-te, că numai pe Acela l-ai iubit cu adevărat,
Bucură-te, că de la hotărârea ta cea bună nimic nu te-a clintit,
Bucură-te, că şi de părinţii cei trupeşti te-ai lepădat,
Bucură-te, că pe ighemoni în faţă i-ai mustrat,
Bucură-te, că nici o muncă nu te-a înfricoşat,
Bucură-te, că spre ceruri că o porumbiţă ai zburat,
Bucură-te, că acolo odihnă ai aflat,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 12

Un oarecare creştin a luat sfintele rămăşite pământeşti ale mult ostenitului tău trup şi le-a îngropat cu cinste la loc curat cântând cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul 12Cine va laudă îndeajuns dragostea, credinţa şi nădejdea ta neclintită în Mirele Christos pentru care ţi-ai ales a pătimi, însă, aşa nevrednici îndrăznim a-ţi cânta unele că acestea:

Bucură-te, că asemeni unui miel fără de glas ce merge spre junghiere, aşa spre pătimiri ai mers,
Bucură-te, că rugăciunea ta că o tămâie cu bună mireasmă spre cer se ridică,
Bucură-te, că şi păgânii de răbdarea ta în pătimiri se minunau,
Bucură-te, că mulţi necredincioşi la credinţă au venit,
Bucură-te, că -n sTăulul Bisericii multe oiţe rătăcite ai adus,
Bucură-te, că -n pătimirile tale te bucuri nespus,
Bucură-te, mireasa neprihănită a Mirelui ceresc,
Bucură-te, ceea ce cunună cerească din mâna lui Christos ai primit,
Bucură-te, caldă rugătoare pentru cei ce năzuiesc în ajutorul tău,
Bucură-te, că prin rugăciunile tale de multe rele ne izbăvim,
Bucură-te, ajutătoarea noastra în vreme de nevoi,
Bucură-te, mijlocitoarea noastră în ceasul judecăţii,
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!

Condacul 13

O, prealăudată şi mult pătimitoare muceniţă Cristina, primeşte această puţină rugăciune a noastră şi mijloceşte la tronul lui Dumnezeu să ne ferească de ispite peste puterea noastră, să ne dăruiască sănătate, înţelepciune, răbdare, iertarea păcatelor şi ajutor în toate cele bune spre a-I cânta împreună cu tine: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zic, iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

RUGĂCIUNE

O de 3 ori fericită muceniţă Cristina, ceea ce te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos, ajută-ne şi pe noi să primim cu dragoste şi înţelegere ispitele ce vin asupra noastră. Ca ceea ce nu ai cârtit niciodată în timpul muncilor, ajută-ne să nu cârtim pe cărarea vieţii celei trecătoare asupra întâmplărilor ce se abat asupra noastră.
Asemeni ţie celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinţi şi cu post spre a ţi se descoperi tainele cele ascunse şi pentru a putea ajunge cu bine la limanurile cereşti, ajută-ne şi pe noi să ne putem ruga şi posti că să ne simţim şi noi că trăim pentru şi în Dumnezeu şi să nu ne pierdem timpul în deşert. Mijloceşte înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala ce ai dobândit-o, să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie El, că ajungând şi noi în cereasca împărăţie să slăvim pururi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe tine mijlocitoarea noastră. AMIN!

http://ortodox.md